Denumirea  actuală Alba Iulia a fost menţionată documentar pentru prima dată în anul 1097, deşi aşezarea era cu mult mai veche, primele urme datând din perioada paleolitică şi neolitică, prin descoperirea a 3 tăbliţe cu scrieri pictografice vechi de cca. 7000 de ani.

      În epoca antică, zona era locuită de tribul dacilor apuli, cei care au construit şi fortăreaţa de la Piatra Craivei - Apulon -, cea care va da numele roman al oraşului, Apulum.

      După cucerirea Daciei de către romani în anul 106 şi cantonarea în zonă a Legiunii romane a XII-a SEMINA în timpul împăratului Hadrian, treptat, regiunea se dezvoltă prin locuitorii veterani, coloniştii romani, familiile soldaţilor, astfel primind titlul de colonia şi devine capitala Daciei Apulensis.

      După retragerea armatei şi administraţiei romane, rezistând invaziilor popoarelor migratoare, în sec. IX este construită o fortificaţie ce va purta numele de Bălgrad (Cetatea Albă), cucerită în anul 1003 de ungurii conduşi de Ştefan cel Sfânt. 

            Alba Iulia, în româna veche Bălgrad, (în maghiară Gyulafehérvár, în trad. Cetatea Albă a lui Iuliu, în latina medievală Alba Iulia, în germană Weißenburg, apoi Karlsburg) este municipiul de reşedinţă al judeţului Alba, Transilvania, România, format din localităţile componente Alba Iulia (reşedinţa), Bărăbanţ, Miceşti, Oarda şi Pâclişa. Se află în zona de sud-vest a Transilvaniei, pe malul râului Mureş. Municipiul Alba Iulia este situat la o altitudine de 270 m, la o distanţă de 340 km de Bucureşti, 100 km de Cluj, 70 km de Sibiu şi la 241 km de Arad. Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia municipiului Alba Iulia se ridică la 63.536 de locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 66.406 locuitori.
      În antichitate, pe locul actualei cetăţi s-a aflat castrul roman Apulum. Oraşul a fost între anii 1541 şi 1711 reşedinţa principilor Transilvaniei şi astfel capitala politică a Principatului Transilvaniei. Între 1595–1596, sub Sigismund Báthory, respectiv între 1600–1601, sub Mihai Viteazul, a fost reşedinţa conducătorului politic al Moldovei, Transilvaniei şi Ţării Româneşti, aflate în uniune personală.

       Locuitorii oraşului Alba Iulia au luat parte şi la Revoluţia de la 1848, alături de Avram Iancu şi ceilalţi luptători pentru emanciparea naţiunii române şi la Mişcarea memorandistă din perioada 1982-1894 pentru realizarea idealului de veacuri al tuturor românilor, MAREA UNIRE.

     La 1 decembrie 1918 a fost locul de desfăşurare a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, care a legitimat popular unirea Transilvaniei şi a Banatului cu Regatul României. În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I şi Maria, moment care a consfinţit importanţa simbolică a oraşului, datorită rolului său de capitală istorică.
       Principala zonă istorică a oraşului este Cetatea Alba Carolina, dezvoltată foarte mult de Carol al VI-lea. Habsburgii au redenumit oraşul în Karlsburg în onoarea sa. Fortăreaţa în stil Vauban cu 7 bastioane, în formă de stea, a fost construită în perioada1716-1735, după un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei, în special datorită porţilor triumfale ce asigurau accesul, iniţial în număr de şase.
       Principalele obiective turistice care sunt situate în interiorul fortificaţiei sunt: Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Încoronării, Muzeul şi Sala Unirii, Grupul Statuar al Corifeilor Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Celula lui Horea, Cloşca şi Crişan, situată în ansamblul arhitectural al porţii a 3-a a cetăţii, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie, Obeliscul ridicat în memoria lui Horea, Cloşca si Crişan, Traseul Celor Trei Fortificaţii - incluzând Poarta Castrului Roman, Statuia Ecvestră a Voievodului Mihai Viteazul, Monumentul închinat memoriei lui Avram Iancu, Monumentul Custozza, Biserica de lemn a primei mitropolii ortodoxe a Ardealului ctitorită de voievodul Mihai Viteazul, Busturile Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria .
        În interiorul Catedralei Încoronării se află două importante lucrări de artă care au scăpat de teroarea şi prigoana comunismului, reprezentându-i pe regele Ferdinand şi pe regina Maria.
        În interiorul Catedralei Romano-Catolice este îngropat guvernatorul Ioan de Hunedoara. Pe partea laterală stânga a Catedralei Romano-Catolice, deasupra unui vitraliu se poate vedea o interesantă poziţionare a trei capete de cal cu trei urechi, fiecare cap cu câte două urechi, sculptură realizată şi poziţionată într-un mod interesant. În cripta catedralei se află înmormântat episcopul Áron Márton.
         Catedrala romano-catolică Sf. Mihail este o remarcabilă operă de arhitectură religioasă în stil romanic târziu, cel mai valoros monument de arhitectură din Transilvania, de aceaşi vârstă cu celebra Catedrală Notre-Dame de Paris, 1247 - 1291. A fost construită în perioada 1247-1291, dezvoltând o basilică din sec. 9, distrusă parţial de mongoli la marea invazie din anul 1241, şi se pare că la elaborarea planurilor iniţiale a contribuit şi arhitectul francez Villard de Honnecourt.
Alte puncte de atracţie ale oraşului sunt: Parcul Dendrologic "Dr. Ion Vlad", mocăniţa .

     La 1 decembrie 1990, la Alba Iulia s-a sărbătorit pentru prima oară Ziua naţională a României, iar la 1 decembrie 2018 vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire.

 În concluzie, putem spune, fără teama de a greşi, că Alba Iulia este capitala spirituală a tuturor românilor.